“Încercaţi acest exerciţiu de meditaţie pentru a vindeca sentimentele nu tocmai pozitive legate de copilaria voastra sau de persoane care v-au afectat emotional sau v-au produs traume. Citiţi cu atenţie, apoi încercaţi să faceţi acest exerciţiu, în măsura în care l-aţi reţinut, cu ochii închişi:
Mai întâi, urmăriţi-vă în stare de contemplaţie respiraţia pentru câteva minute, pentru ca mintea să se relaxeze şi să vă simţiţi mai liniştit.
Acum gândiţi-vă la un loc în care vă simţiţi în perfectă siguranţă — poate în compania unei persoane în care aveţi încredere şi pe care o iubiţi sau într-un pat călduros şi confortabil, sub o plapumă moale ori poate pe o plajă minunată, unde este soare şi vă relaxaţi — undeva unde vă simţiţi protejat, iubit(a), un loc destul de sigur pentru a putea fi voi înşivă.
Adoptaţi atitudinea de acceptare specifică exerciţiului contemplaţiei, lăsând gândurile şi sentimentele să vină fără să le judecaţi, ştiind că în orice clipă vă puteţi întoarce la locul acela sigur, în timp ce ritmul natural al respiraţiei are un efect reconfortant.
Poate că aţi intrat în contact cu ceva din copilăria voastră, făcând legătura între un tipar emoţional si originea lui. Alegeţi un subiect pe care sunteţi gata să-l contemplaţi. Dacă vă amintiţi ceva care vă tulbură prea mult, pe care nu sunteţi gata să îl contemplaţi, amânaţi-l pentru altă dată si alegeţi un subiect mai simplu, pe care îl puteţi aborda mai uşor.
Dacă vă amintiţi de cineva care are oarecum legătură cu acest tipar, cineva de la care credeţi că nu aţi primit ceea ce aveaţi nevoie, invitaţi acea persoană să fie prezentă în contemplaţia voastra. Priviţi-o ca şi cum ar fi sinceră şi atentă, dispusă să vă asculte.
Acordaţi-vă dreptul de a fi foarte sincer şi spuneţi-i acestei persoane ceea ce doreaţi să-i spuneţi. Priviţi fără grabă în inima voastra şi aflaţi ce vreţi să-i spuneţi. Comunicaţi-i acel lucru acum. Spuneţi-i în mod deschis, sincer cum aţi dori să se poarte — poate să fie mai mult timp lângă voi, să fie mai atent ori mai afectuos, în funcţie de ce aveţi nevoie. Folosiţi cuvintele care exprimă cel mai bine ceea ce simţiţi!
În timp ce vorbiţi, simţiţi-vă protejat(a) şi în siguranţă şi vorbiţi în aşa fel încât să aveţi sentimentul că sunteţi într-adevăr auzit(a) şi luat(a) în seamă de această persoană căreia vă adresaţi. Persoana vă ascultă realmente şi vă apreciază sinceritatea cu care îi vorbiţi. Acceptă cu adevărat ceea ce îi spuneţi, căci are într-adevăr nevoie să audă şi să înţeleagă aceste lucruri despre voi.
Acum lăsaţi-l să vă spună ceea ce aveaţi mai multă nevoie să auziţi: „Voi fi afectuos şi atent cu tine” sau orice altceva doriţi să vă spună.
Incercaţi să-l priviţi ca pe un om simplu, înţelegeţi că acţiunile sale au fost motivate în mare parte de propriile-i scheme şi de incapacitatea de a vedea clar lucrurile, nu de intenţii rele. Revedeţi acel loc sigur unde v-aţi imaginat că vă simţiţi confortabil.
Când terminaţi, conştientizaţi faptul că vă puteţi întoarce la acest loc de sinceritate contemplativă, aflat în sine, ori de câte ori doriţi, simţindu-vă la fel de sigur şi protejat de atenţia voastra contemplativă.
Vă recomand ca, într-o anumită măsură, să credeţi că aţi fost într-adevăr auzit şi acceptat aşa cum sunteţi. Chiar dacă acest dialog cu persoana respectivă nu este direct, în interior veţi începe să vă vindecaţi.
Puteţi rămâne în contact cu ceea ce sunteţi de fapt şi puteţi să vă exprimaţi. Această prezenţă contemplativă este ceea ce ne reprezintă de fapt, dincolo de gândurile, reacţiile sau schemele noastre. Printre nori începe să se vadă cerul senin.”
0 comments:
Trimiteți un comentariu