Curtezana in China

In istoria Chinei, din fiecare dinastie au ramas in istorie si cateva curtezane, care s-au facut remarcate mai ales pentru abilitatile lor artistice. Cele mai multe curtezane au ramas celebre pana azi prin poemele pe care le-au scris. Curtezanele apar si in foarte multe picturi, iar in majoritatea tablourilor Bijinga se regasesc reprezentari ale curtezanelor, atat japoneze, cat si chineze, de o frumusete desavarsita.

 Una dintre cele mai celebre curtezane chineze a fost Su Xiaoxiao, care a trait in secolul al V-lea. Ea s-a facut remarcata prin inteligenta, frumusete si mai ales prin poemele pe care le-a scris. Faptul ca a murit la o varsta frageda, 19 ani, a contribuit la tot felul de povesti care s-au tesut de-a lungul timpului in jurul ei. 

Din dinastia Tang, care a durat din secolul al VII-lea pana in secolul X, a ramas in istorie curtezana   Yag Guifei una dintre cele patru mari frumuseti ale Chinei antice, alaturi de Xi Shi,  Wang Ahaojun, Diaochan, care au intrat in legenda. Dinastia Tang a fost perioada in care curtezanele erau foarte appreciate si bine privite in societatea chineza. Yang Guifei era consoarta imparatului Xuanzong si a fost executata impreuna cu sora si varul ei pe motive politice. Se spune ca imparatul ar fi facut orice pentru Yang. In legenda au ramas povestile despre fructele litchi, un fel de prune, care cresteau numai in sudul Chinei, pe care imparatul i le oferea cu mari sacrificii, trimitand cei mai rapizi calareti sa i le aduca.

Majoritatea curtezanelor erau femei frumoase, care umblau din sat in sat si tineau spectacole de muzica si dans. Dansul si muzica erau privite ca expresii ale poemelor, iar miscarile trebuiau sa semene cu niste versuri, astfel incat privitorul sa fie integrat in poem. Putine dintre ele traiau in lux, doar acelea care aveau ocazia sa traiasca la curtea imparatului. Curtezanele bogate isi transportau bijuteriile, hainele si machiajele in cufere foarte mari de la un palat la altul si li se indeplineau toate dorintele.

O curtezana era antrenata inca din copilarie pentru aceasta meserie si era initiata in tainele seductiei, mai ales prin cantece si dansuri, care erau privite ca arte erotice. Un important semn de erotism pentru o curtezana chineza era laba piciorului care trebuia sa fie cat mai mica. De aceea, inca din copilarie, de la varsta de 5 ani, fetele purtau incaltari foarte mici pentru a strange piciorul si a nu-l lasa sa creasca. De asemenea, se mai foloseau tot felul de bandaje pe care le legau in jurul piciorului pentru micsorarea lui. Aceasta practica s-a pastrat pana in zilele noastre.

Conform doctrinei taoiste antice, femeile aveau o inepuizabila energie yin, iar barbatii aveau o energie yang, care spre deosebire de femei, era limitata. De aceea, era interzis pentru barbati sa-si risipeasca energia yang prin masturbare. In acest fel, lesbianismul s-a raspandit foarte mult in China antica, mai ales in dinastia Chou, intre 770 si 222 i.e.n., spre deosebire de relatiile sexuale intre barbati, care erau extrem de rare. Din acest motiv, care tinea de doctrina taoista, curtezanele si prostituatele erau acceptate de chinezi inca din antichitate, deoarece se considera ca femeile care se culca cu mai multi barbati strang energie yang, pe care barbatii o pot castiga in timpul contactului sexual.

Spre deosebire de taoism, confucianismul, chiar daca avea la baza principiul yin si yang, a adus reguli mai rigide pentru femei si le-a plasat pe un rol inferior barbatilor. Femeile trebuiau sa fie umile, modeste, sa-si aleaga cuvintele cu grija, sa nu fie vulgare si sa fie fidele. Sexul in afara cuplului era privit ca un pacat in confucianism, insa acest lucru nu a dus la interzicerea curtezanelor. Confucianismul permitea barbatilor sa aiba concubine si sa-si petreaca vremea impreuna cu o curtezana, insa erau reguli destul de clare in ceea ce le privea pe acestea. De exemplu, concubinei nu ii era permis sa mai stea in pat dupa terminarea actului sexual daca nevasta era acasa, de aceea ea trebuia sa plece. Acelasi lucru se intampla si in cazul curtezanelor.

Daca in dinastia Ming, care a durat in din secolul XVI pana in secolul XVII, curtezanele erau o mare autoritate in poezie si lumea literara chineza, in dinastia urmatoare, Qing, ele si-au pierdut aceasta autoritate, din cauza razboaielor si a distrugerii unor orase, care au insemnat un fel de gol in productia literara. Curtezanele au continuat sa scrie insa nu si-au mai recapatat niciodata puterea culturala si imaginea traditionala de curtezana-poetesa.

In China, felul in care au fost privite curtezanele de-a lungul timpului a fost puternic influentat de religie. Insa, indiferent de strictetea religiilor din diverse contexte istorice, ceea ce le-a caracterizat pe curtezane intotdeauna a fost poezia. De la curtezane au ramas antologii intregi de poezii, care sunt reeditate in toata lumea.

 (dyeve: Hotcity-Dana)