Charismatica sarma

Tudor Chirila s-a nascut in 1974, este actor, compozitor si interpret care a absolvit actoria la Bucuresti si a jucat, de atunci, la Teatrul de Comedie, printre altele in piese de Gogol si Shakespeare. In cariera de actor de film a debutat in 1999, cand a fost figurant intr-un film canadian de aventuri.

Una dintre traznaile sale, cel putin auzita si de mine din presa care i-a smuls un articol de pe blogul personal al lui Tudor Chirila este cea din 2008  cand incercand sa-si promoveze  noul sau album, „Vama”,  ( inca la vremea aceea ) intr-un mod mai putin obisnuit,  a alergat dezbracat pana la brau, in jurul ceasului din Piata Universitatii,  strigand "Vamaaaaa lanseaza Vamaaaaa" iar dupa ce fost legitimat de politia, care a "saltat" aurolacii stransi in jurul "evenimentului",  a mai cantat  el ce a mai cantat cu "niste rockeri beti" pe treptele de la Arhitectura, iar intr-un final, s-a dezbracat gol-pusca si a mai dat o tura in jurul ceasului. (LOL) :)) E un artist, so what? Big deal! Ca doar nu face asta in fiecare zi...

Acest aspect nu-i stirbeste lui Chirila faptul ca este un om de exceptie care mai tot timpul isi pleaca atentia Domniei sale catre pustii nostri, acestia din ziua de azi, incercand sa-i invete, si sa-i educe indemnandu-i la cultura. Cultura si educatie ce o are cu desavrasire din experienta proprie de la parintii sai deosebiti.  Presa autohtona vehiculeaza tot soiul de tampenii ce face referiri pana si la viata sa amoroasa din trecut cu Andreea Raicu.E treaba lor mai „gazetarilor”, ca sa nu zic cu ce rimeaza - chiar daca incercati si voi sa „mancati” o paine, insa pana la urma daca se mai iubesc sau daca numai el o mai iubeste, sau poate si ea,  pe mine personal NU ma intereseaza acest aspect, cu toate ca uitandu-ma peste niste fotografii gasite pe google, pot spune cu mana pe inima ca amandoi SUNT frumosi si se potrivesc de minune. In fine....

Nu stiu cum il percep altii insa eu ii vad si ii simt bogatia generozitatii sufletului sau cu fiecare aparitie, imaginandu-mi in minte dorinta sa de a propaga si de a pretinde pasii necesari nu numai fiului meu, si el tot un pusti dar si a celorlalti, in a le arata cum sa-si aduca visele mai aproape de realitate, prin cultura, multa cultura eu asteptand sa fie materializata si fizic la timpul potrivit pentru puricele meu.

Spun asta pentru ca i-am ascultat muzica cat si versurile cantecelor sale si mai ales, mult vehiculata pe bloguri „Scrisoarea catre liceeni” nu de sute de ori, dar de zeci si zeci de ori, da impreuna cu puricele meu si ca de fiecare data, este grozava, iar atunci cand oferi numai lucruri si ganduri bune primesti numai lucruri si ganduri bune. Asa ca draga domnule Tudor Chirila, sunt sigura ca asa cum incerci sa transformi pustimea catre salturi de autoimplinire cu siguranta muzica si actoria pe care le prestezi impreuna cu viata ta personala vor fi un „best seller” (cel putin asta iti dorim eu si puricele meu) pentru  toate ideile si muzica ta  care reflecta felul in care putem invata sa ne depasim temerile, indoielile pentru a avea curaj sa atingem succesul si nivelul cel mai ridicat de potential uman. Am zis!