Recomandare pentru recreatia mare de week-end..

Maxim Gorki s-a nascut la data de 28 martie 1868 in Nijni Novgorod, Rusia - Alexei Maximovici Peşkov (în limba rusă Алексей Максимович Пешков) (n. 28 martie stil nou 16 martie stil vechi 1868 – d. 18 iunie 1936), mai bine cunoscut ca Maxim Gorki (Максим Горький), a fost un scriitor rus/sovietic, fondator al realismului socialist în literatură şi activist politic.

Ramas orfan la varsta de nouă ani şi a fost crescut de bunica sa, o excelentă povestitoare. La moartea ei, tânărul Alexei Maximovici a încercat să se sinucidă în decembrie 1887. Mai apoi, a călătorit pe jos prin tot Imperiul Rus, timp de cinci ani, lucrând în diferite locuri şi acumulând o mulţime de impresii pe care le va folosi mai târziu în operele sale.
Gorki s-a împrietenit cu Lenin după ce s-au întâlnit în 1902. Câtă vreme a fost închis, pentru scurt timp, în fortăreaţa Petru şi Pavel în timpul revoluţiei eşuate din 1905, Gorki a scris piesa de teatru Copiii soarelui, care avea acţiunea plasată în timpul epidemiei de holeră din 1862, tratând de fapt evenimentele contemporane.

Conjucturile politice ale vremii l-au impins in afara Uniunii Sovietice, astfel incat din 1906 până in 1913 şi din 1921 până in 1929 a trăit în străinătate, în special pe Insula Capri. După reîntoarcerea în Uniunea Sovietică, a acceptat politica culturală a vremii, dar nu i s-a mai permis să părăsească ţara.

În 1933, Gorki a publicat o carte dezonorantă despre Belomorkanal, canal realizat exclusiv cu munca forţată a deţinuţilor din Gulag, prezentat ca un exemplu de "reabilitare de succes a foştilor duşmani ai proletariatului."
Moartea lui Maxim Gorki, survenita la un an dupa moartea fiului sau, Maxim Peşkov, este privita cu suspiciune si in prezent.

Buuun,  acum dupa ce ne-am reamintit din mini-biografia de mai sus cine este Maxim Gorki,  iata, cum pe timp de criza economica apar încet,încet si ofertele culturale tentante. Unul dintre acestea a fost și piesa “Batranul”de Maxim Gorki la care am primit o invitație sambata trecuta 24 aprilie 2010, ora 19, la teatrul Nottara din capitala pe care nu am putut decat sa o onorez. 

Nu am venit cu mana goala aici, dat fiind faptul ca sunt disperata dupa poze, cat mai multe posibile dacă se poate și cu ajutorul lui Cornel Lazar am "cules"cateva dintre cele mai reusite  (zic eu) din momentul spectacolului. Acesta a fost inițíal un proiect coordonat 100%  de actrița Catrinel Dumitrescu, unde soţul ei, Emil Hossu  a jucat rolul titular, cu decoruri  realizate de actorul Constantin Cotimanis, care este şi interpretul lui Haritonov.

Este inedită întâlnirea între cei trei actori, în care unul cochetează cu regia, iar celălalt cu scenografia. Sigur piesa marelui scriitor Maxim Gorki este o tentaţie pentru mulţi regizori, pentru ca celebrului Gorki trece cu uşurinţă peste moda şi timp, si se adreseaza chiar
spectatorului de astazi, aducand în actualitate temele vinei, trădării, prieteniei, si religiei daca vreți ca mod de salvare a fiinţei ce are nevoie de o buna psihologie căt si de o foarte bună cunoaştere interioară. Concluzia este una singură,  ca “Bătrânul” este judecătorul de care nu putem scăpa oricât de mult am dori să ascundem trecutul… 

Va las  in compania minunatelor fotografii in speranța ca veți onora si voi căt de curand salile de teatru fie din țara sau strainatate. Chiar merita cu siguranța!

Bătrânul

de Maxim Gorki

           Traducerea: Ema Beniuc

                      Adaptarea: Catrinel Dumitrescu

In distributie:

Bătrânul / Emil Hossu

Haritonov / Constantin Cotimanis

Mastacov Ivan Vasilievici / Gabriel Răuţă

Zaharova / Anca Bejenaru

Tatiana  / Raluca Gheorghiu

Marina / Mihaela Subţirică

Sofia Marcovna / Teodora Stanciu

Stepanaci / Cătălin Panaite

Pavel / Bogdan Corşatea

Iacov / Ionuţ Anghel

Clesciov / I. Marinescu Ţurlă

Ana / Cristina Păun

Marka / Raluca Jugănaru

Paraska / Oana Bărbuceanu

Akulina / Dalia Puşcă

Evsei / Cătălin Coman

Buh / George Ivu

Decoruri: Constantin Cotimanis

Costume: Mihaela Petre

Muzica: I. Marinescu Ţurlă

Durata: 2h 25min. (fără pauză:D)

«Lumea mică de pe scenă este reflectarea lumii mari, cu problemele ei: sărăcia spirituală, fuga de răspundere, cruzimea nepăsătoare a relaţiilor dintre oameni, banul – centrul lumii, „lucrările sociale” în favoarea înfometaţilor, frica oamenilor de oameni (ajunşii îşi construiesc garduri înalte ca să fie apăraţi, „ridică ziduri între ei şi Dumnezeu”), frica ce-şi are fundament nu doar în realitate, ci şi în TRECUT… şi toate astea într-o poveste ruseşte copleşită de gânduri triste la care s-ar putea să şi plângem cu lacrimi „zgârcite de mujic”… aşa că….

Dă-ne nouă, Doamne, lacrimi să plângem şi ţinere de minte să nu uităm că nu suntem fără de moarte.”»

(Catrinel Dumitrescu)