De ce lucrezi in week-end? De ce citesti tot timpul?
Doua intrebari pe care le-am auzit destul de des.
Week-end-ul a fost inventat pentru oamenii saraci, sau cei care se multumesc cu cat li se ofera. Fiecare sfarsit de saptamana le mentine iluzia libertatii. Restul timpului nu le apartine.
Restul timpului e al celor bogati, al celor cu adevarat muncitori, al creatorilor. Al celor care inteleg ca spiritul nu are odihna sambata si duminica. Al celor care profita de ultimele 2 zile din saptamana ca sa devina mai buni, sa se instruiasca, sa produca ceva in plus decat ceilalti, al celor care muncind mai mult se detaseaza de masa, care isi depasesc conditia pt. ca stiu ce inseamna sa renunti temporar la timpul liber, pentru a avea mai tarziu timpul liber pe care si-l doresc.
Acestia isi pot lua liber in orice alta zi a saptamanii, pentru ca lucreaza pe cont propriu si nu trebuie sa ceara voie nimanui pentru a trai parti din viata lor. Ei isi aleg zilele libere, pe cand toti ceilalti aleg zilele care li s-au dat.
Iluzia ca in week-end trebuie sa te odihnesti, sa te relaxezi, e oarecum falsa. Sa te odihnesti si sa te relaxezi pentru ce? Ca de luni sa te intorci la a lucra pentru altii?
Acei ALTII pentru care lucrezi sunt tocmai oamenii fara odihna. Sunt oameni care inteleg ca daca au un vis, un scop, o pasiune, trebuie sa munceasca fara oprire. Oameni care nu isi impart zilele in 8 ore de lucru, 8 de familie si 8 de somn. Pentru ei zilele, lunile, anii, nu au granite artificiale.
Timpul are valoare doar in masura in care implineste ceea ce ti-ai propus, in masura in care contribuie la dezvoltarea ta ca persoana, in masura in care creeaza mecanismul care te face sa ai o viata peste medie.
Lucrez in week-end pentru ca imi place. Pentru ca atunci e liniste. Pentru ca ceilalti nu lucreaza, nu citesc, nu devin o varianta mai buna a ceea ce ar putea fi. Pentru ca se distreaza in loc sa se dezvolte. Ei stagneaza, iar eu cresc.
Citesc pentru ca imi place. Pentru ca cititul adauga experientei mele experiente noi, pentru ca citind castig din timpul altora, invat din cateva pagini ceva ce altora le-a luat luni sau ani sa descopere.
Poate ca eu gresesc, dar ceea ce fac imi da un sentiment de forta si de implinire. As putea sa dorm, sa ies, sa ma uit la filme. As putea sa fac lucruri care sa ma relaxeze si sa imi consume timpul intrun mod lejer si placut. Dar la capatul lor voi fi cu adevarat mai implinit? Mai fericit?
Eu nu. Tu poate da. Nu vreau sa te judec, daca nici tu nu o sa mai imi spui cu atata repros ca lucrez prea mult, chiar si in week-end.
Munca e doar ceea ce faci pentru altii. Ceea ce faci pentru tine e pasiune. Iar oamenii isi traiesc pasiunea chiar daca e week-end.
Doua intrebari pe care le-am auzit destul de des.
Week-end-ul a fost inventat pentru oamenii saraci, sau cei care se multumesc cu cat li se ofera. Fiecare sfarsit de saptamana le mentine iluzia libertatii. Restul timpului nu le apartine.
Restul timpului e al celor bogati, al celor cu adevarat muncitori, al creatorilor. Al celor care inteleg ca spiritul nu are odihna sambata si duminica. Al celor care profita de ultimele 2 zile din saptamana ca sa devina mai buni, sa se instruiasca, sa produca ceva in plus decat ceilalti, al celor care muncind mai mult se detaseaza de masa, care isi depasesc conditia pt. ca stiu ce inseamna sa renunti temporar la timpul liber, pentru a avea mai tarziu timpul liber pe care si-l doresc.
Acestia isi pot lua liber in orice alta zi a saptamanii, pentru ca lucreaza pe cont propriu si nu trebuie sa ceara voie nimanui pentru a trai parti din viata lor. Ei isi aleg zilele libere, pe cand toti ceilalti aleg zilele care li s-au dat.
Iluzia ca in week-end trebuie sa te odihnesti, sa te relaxezi, e oarecum falsa. Sa te odihnesti si sa te relaxezi pentru ce? Ca de luni sa te intorci la a lucra pentru altii?
Acei ALTII pentru care lucrezi sunt tocmai oamenii fara odihna. Sunt oameni care inteleg ca daca au un vis, un scop, o pasiune, trebuie sa munceasca fara oprire. Oameni care nu isi impart zilele in 8 ore de lucru, 8 de familie si 8 de somn. Pentru ei zilele, lunile, anii, nu au granite artificiale.
Timpul are valoare doar in masura in care implineste ceea ce ti-ai propus, in masura in care contribuie la dezvoltarea ta ca persoana, in masura in care creeaza mecanismul care te face sa ai o viata peste medie.
Lucrez in week-end pentru ca imi place. Pentru ca atunci e liniste. Pentru ca ceilalti nu lucreaza, nu citesc, nu devin o varianta mai buna a ceea ce ar putea fi. Pentru ca se distreaza in loc sa se dezvolte. Ei stagneaza, iar eu cresc.
Citesc pentru ca imi place. Pentru ca cititul adauga experientei mele experiente noi, pentru ca citind castig din timpul altora, invat din cateva pagini ceva ce altora le-a luat luni sau ani sa descopere.
Poate ca eu gresesc, dar ceea ce fac imi da un sentiment de forta si de implinire. As putea sa dorm, sa ies, sa ma uit la filme. As putea sa fac lucruri care sa ma relaxeze si sa imi consume timpul intrun mod lejer si placut. Dar la capatul lor voi fi cu adevarat mai implinit? Mai fericit?
Eu nu. Tu poate da. Nu vreau sa te judec, daca nici tu nu o sa mai imi spui cu atata repros ca lucrez prea mult, chiar si in week-end.
Munca e doar ceea ce faci pentru altii. Ceea ce faci pentru tine e pasiune. Iar oamenii isi traiesc pasiunea chiar daca e week-end.
R.Sorescu
0 comments:
Trimiteți un comentariu