luni, 19 iulie 2010

Torc..



Mi-ai daruit un soare minunat, cat inima si sufletul meu ce încalzeste timpul zilei pana si luna frumoasa, stralucitoare, mereu înconjurata de stelele ce lumineaza si inspira noptile mele, draga mea Viata.

Mereu ai deschis ochii la mine ca eu sa pot vedea si în acest final de an, florile ce dau culoare câmpului, si trandafirii albi, pasarelele care cânta dimineata ca majoretele, fiecare cuplu care merge pe strazi ce vrea sa-si demonstreze dragostea lui, fata unui copil zâmbind cu gura umpluta cu bomboane si ciocolata, te vad peste tot pentru ca totul in jurul meu este plin de dragoste iar tu, esti dragostea vietii mele Viata.

Curand ca întotdeauna, in fiecare an dupa o noapte întreaga ai doar vise frumoase pentru mine, pt. noi si pentru inca un maine. In fiecare dimineata ma trezesc ca te gandesti mereu la mine si astazi ca în fiecare zi, imi repeti si imi soptesti numele meu spunand mereu: „Iti mai daruiesc inca o picatura din mine.“

Si uite cum un alt an ce vine, sta asezat cuminte pe o banca, in asteptarea timpului care tocmai da buzna sa treaca incarcat cu aromele sale pline de simplitate, empatie, escrocherii sentimentale, simpatie, dulceata si libertate, prietenii, sensibilitati aproape de nedescris, cate si mai cate, ii reflecta o urma de triste doar. Lacrimile si inundatiile lui grele releva o suferinta iremediabila. Nu poti da timpul inapoi!

Ma uit în jurul meu nedumerita si-apoi la el. Acum, in goana cu lacrimile stranse in coltul ochilor sai de ciuda ca pleaca, si se elibereaza din propria inchisoare, retinut pentru atatea zile,de-atata timp in mainile sale, isi musca buzele si-mi spune sa tac din gura,sa-i simt placerea de a fi comis crima atroce de dragoste, de a ma fi iubit cu pasiunea unui iad, apoi de rai.

Imaginea aceasta ma face sa exclud posibilitatea ca pe o cauza a suferintei sale.Degeaba, esti o iubire imposibila,si trebuie sa pleci cat mai curand posibil. Dar iti promit ca eu voi retine si nu voi uita cuvântul iubire, din tot ce-a fost pentru ca este atât de dificil in a-ti gasi o anumita semnificatie sau definitie. De fapt, anxietatea ta cred ca este cauza pierderii tale.

Si, dintr-o data ochii mi se concentreaza într-un singur loc, la acea banca si ce-mi vad ochii? Pur si simplu doar un copac. Il vad în detaliu acum, ii analizez frunzele si frunzele-i cad si lui, normale si clare ca drumul de la nastere pana la moarte, ce este inevitabil. Noi toti suntem predestinati sa observam acest lucru, astazi, mâine, la douazeci, optzeci de ani, dar cui îi pasa? Frunzele care se nasc, cresc ai apoi trebuie sa piara.

Calatoresc cu gandul mai departe iar vechiul an inchide ochii si incepe sa se balbaie in fata mea. Eu nu-l inteleg. Dar cui ii pasa?
Oricum e condamnat pe viata la dorinta de a mai ramane o clipa, insa chiar daca avea forta unui vârtej, sau furia unei tornade, trebuia sa plece. Si uite-l cum pleaca cu usurinta brizei ce zgarie toate domeniile plajelor de vara!

Astazi, doreste chiar el sa scape de tot,dar si de somn pentru totdeauna în bratele timpului, naibii sa-l ia de 2010 ce vine grabit peste el, cu noi conditii de viata, sperante, cu combustibil sau nu, pentru cat mai multe vise implinite, pentru ca noi toti sa ne dorim sa pastram Viata cu noi.

Pentru a face trecerea dintre ani a noastra, pentru a ne aminti sa incercam sa atingem cerul cu mâinile, si sa visam in fiecare noapte, ca putem atinge tot, cu arderea de buzele sale, a noului an ce vine, in încercarea de a umple spiritul nostru, cu iubirea de viata.

Vreau sa fiu atât de aproape de tine Viata, sa-ti pot strapunge si respiratia ta, sa dorm pe perna ta, sa fiu atat de aproape ca vocea ta înregistrata în gândurile mele. Anxietatea vechiului an este pierduta în calmul meu, tacerea sa audiata usor, din ce in ce dispare din urechile mele.

In fiecare seara ma plimb pe cer sa iti vorbesc viata. Ma uit la soare, cum se plimba si el prin cer de fiecare data cand iti vorbesc, insa nimic nu pot face ca doamna draga in negru sa dispara, doar cu exceptia visului ca si maine soarele nu va fi diferit pentru noi toti, iar fericirea din ochii mei va straluci zâmbind, stiind ca trebuie sa te pretuim draga mea Viata cu viata.
(Dyeve - 21-01-2010 - a.k.a. Joker - smiles)

3 comments:

Luiz Sommerville Junior on 19 iulie 2010 la 02:30 spunea...

Dyeve, this post is wonderfull! I dreaming across your words, poetry , poetry inside the idea here explain !

Have a good week

XO

Unknown on 19 iulie 2010 la 10:58 spunea...

@Távola De Estrelas

Gracias. Espero que entiendas algo - está escrito en rumano y todavía hay algunas páginas .. viejo, pero me importa mucho a ellos, así que elegí - aquí los pone en la esta página - para la eternidad - sonrisa.

Tenga un buen día!

XO

Ram Bansal on 20 iulie 2010 la 12:34 spunea...

My dear Dyeve, what made you a philosopher out of a naughty girl. I loved you earlier as I love you today. I am eagerly waiting to see you on FB.

 

d y e v e Copyright © 2009 Flower Garden is Designed by Ipietoon for Tadpole's Notez Flower Image by Dapino