Mi-ai daruit un soare minunat, cat inima si sufletul meu ce încalzeste
timpul zilei pana si luna frumoasa, stralucitoare, mereu înconjurata de stelele
ce lumineaza si inspira noptile mele, draga mea Viata.
Mereu ai deschis ochii la mine ca eu sa pot vedea si în acest final de an,
florile ce dau culoare câmpului, si trandafirii albi, pasarelele care cânta
dimineata ca majoretele, fiecare cuplu care merge pe strazi ce vrea sa-si
demonstreze dragostea lui, fata unui copil zâmbind cu gura umpluta cu bomboane
si ciocolata, te vad peste tot pentru ca totul in jurul meu este plin de
dragoste iar tu, esti dragostea vietii mele Viata.
Curand ca întotdeauna, in fiecare an dupa o noapte întreaga ai doar vise
frumoase pentru mine, pt. noi si pentru inca un maine. In fiecare dimineata ma
trezesc ca te gandesti mereu la mine si astazi ca în fiecare zi, imi repeti si
imi soptesti numele meu spunand mereu: „Iti mai daruiesc inca o picatura din
mine.“
Si uite cum un alt an ce vine, sta asezat cuminte pe o banca, in asteptarea
timpului care tocmai da buzna sa treaca incarcat cu aromele sale pline de
simplitate, empatie, escrocherii sentimentale, simpatie, dulceata si libertate,
prietenii, sensibilitati aproape de nedescris, cate si mai cate, ii reflecta o
urma de triste doar. Lacrimile si inundatiile lui grele releva o suferinta
iremediabila. Nu poti da timpul inapoi!
Ma uit în jurul meu nedumerita si-apoi la el. Acum, in goana cu lacrimile
stranse in coltul ochilor sai de ciuda ca pleaca, si se elibereaza din propria
inchisoare, retinut pentru atatea zile,de-atata timp in mainile sale, isi musca
buzele si-mi spune sa tac din gura,sa-i simt placerea de a fi comis crima
atroce de dragoste, de a ma fi iubit cu pasiunea unui iad, apoi de rai.
Imaginea aceasta ma face sa exclud posibilitatea ca pe o cauza a suferintei
sale.Degeaba, esti o iubire imposibila,si trebuie sa pleci cat mai curand
posibil. Dar iti promit ca eu voi retine si nu voi uita cuvântul iubire, din
tot ce-a fost pentru ca este atât de dificil in a-ti gasi o anumita
semnificatie sau definitie. De fapt, anxietatea ta cred ca este cauza pierderii
tale.
Si, dintr-o data ochii mi se concentreaza într-un singur loc, la acea banca
si ce-mi vad ochii? Pur si simplu doar un copac. Il vad în detaliu acum, ii
analizez frunzele si frunzele-i cad si lui, normale si clare ca drumul de la
nastere pana la moarte, ce este inevitabil. Noi toti suntem predestinati sa
observam acest lucru, astazi, mâine, la douazeci, optzeci de ani, dar cui îi
pasa? Frunzele care se nasc, cresc ai apoi trebuie sa piara.
Calatoresc cu gandul mai departe iar vechiul an inchide ochii si incepe sa
se balbaie in fata mea. Eu nu-l inteleg. Dar cui ii pasa?
Oricum e condamnat pe viata la dorinta de a mai ramane o clipa, insa chiar daca avea forta unui vârtej, sau furia unei tornade, trebuia sa plece. Si uite-l cum pleaca cu usurinta brizei ce zgarie toate domeniile plajelor de vara!
Oricum e condamnat pe viata la dorinta de a mai ramane o clipa, insa chiar daca avea forta unui vârtej, sau furia unei tornade, trebuia sa plece. Si uite-l cum pleaca cu usurinta brizei ce zgarie toate domeniile plajelor de vara!
Astazi, doreste chiar el sa scape de tot,dar si de somn pentru totdeauna în
bratele timpului, naibii sa-l ia de 2010 ce vine grabit peste el, cu noi
conditii de viata, sperante, cu combustibil sau nu, pentru cat mai multe vise
implinite, pentru ca noi toti sa ne dorim sa pastram Viata cu noi.
Pentru a face trecerea dintre ani a noastra, pentru a ne aminti sa incercam
sa atingem cerul cu mâinile, si sa visam in fiecare noapte, ca putem atinge
tot, cu arderea de buzele sale, a noului an ce vine, in încercarea de a umple
spiritul nostru, cu iubirea de viata.
Vreau sa fiu atât de aproape de tine Viata, sa-ti pot strapunge si
respiratia ta, sa dorm pe perna ta, sa fiu atat de aproape ca vocea ta
înregistrata în gândurile mele. Anxietatea vechiului an este pierduta în calmul
meu, tacerea sa audiata usor, din ce in ce dispare din urechile mele.
In fiecare seara ma plimb pe cer sa iti vorbesc viata. Ma uit la soare, cum
se plimba si el prin cer de fiecare data cand iti vorbesc, insa nimic nu pot
face ca doamna draga in negru sa dispara, doar cu exceptia visului ca si maine
soarele nu va fi diferit pentru noi toti, iar fericirea din ochii mei va
straluci zâmbind, stiind ca trebuie sa te pretuim draga mea Viata cu viata.
(Dyeve - 21-01-2010 - a.k.a. Joker - smiles)
3 comments:
Dyeve, this post is wonderfull! I dreaming across your words, poetry , poetry inside the idea here explain !
Have a good week
XO
@Távola De Estrelas
Gracias. Espero que entiendas algo - está escrito en rumano y todavía hay algunas páginas .. viejo, pero me importa mucho a ellos, así que elegí - aquí los pone en la esta página - para la eternidad - sonrisa.
Tenga un buen día!
XO
My dear Dyeve, what made you a philosopher out of a naughty girl. I loved you earlier as I love you today. I am eagerly waiting to see you on FB.
Trimiteți un comentariu