Da, Nu..

Zilnic, intampinam acel DA sau NU in fata unei hotarari importante sau nu, interes, partinire sau incredere in oameni, cum ii percepem , si totul oscileaza de nenumarate ori, intr-o alternanta reciproca, care se afla in spatele fiecarei optiuni, unde clar, s-ar mai putea situa alta, folosind-o ca pe o tentatie sau posibilitate. 

Ne uzam limba in a discuta cu oamenii – despre lucruri importante sau fleacuri, etalam acel comportament cu aprecieri si nuantari , apoi ne amestecam comportamentele, incat uneori poate suntem inselati, sau ne autoinselam chiar caracterului personal. In sufletele noastre se construieste continuu, acelasi zbucium cu fortele unei nazuinte ascendente, spre a ne cunoaste propriile dorintele , mereu strapunse, abatute sau doborate de alte dorinte, actionand la nivelul jos al pre-naturalului din noi, in sensul cel mai prost al cuvantului… 

Stricto sensu acum, “natura” faptelor degradeaza lucrurile numai cu ajutorul oamenilor, unde lucrurile sunt lasate la voia intamplarii (..asta e mentalitatea omului) iar omul se face complice cu “natura” care actioneaza intr-o directie indreptata tot impotriva lui insusi.

Mai mereu, ne prelungim hotararile, le taraganam in ambele sensuri ( ..cand e da, cand e nu), alteori putem savura anticipand déjà realizarea in acelasi timp a celor doua raspunsuri, atunci cand unul se exclude pe altul, cand e pro si cand e contra, acelui “poate”, intervenind aici, deosebirea dintre exteriorul si interiorul sufletului fiecaruia – acel impuls sufletesc in a stii sa manuiesti ceea ce se poate proiecta, adica, acel prim impuls in exterior, trimis catre cei din fata noastra…lumea. 

Scopul care intalneste si intamplarea, sau invers spus, ne poate descatusa de tensiunea contrariilor, dirijandu-ne spre o imagine exterioara cu rezonanta afectiva in interior. Doar fortele proprii ne pot ajuta sa cream si sa putem pastra forma interioara a noastra. Viata noastra in sine depinde de jocul pe care ni-l ofera societatea noastra , insa, asa cum un suflet apartine unui inconfundabil trup, iar acest inconfundabil trup unui suflet, nefiind legate unul de celalalt, si unul intr-altul, doar individualitatea se poate rasfrange in a arata ceea ce simte fiecare, daca ii pasa sau nu, daca accepta sau nu, mentalitatile si jocul la scena deschisa al societatii.