Este bine sa fim egoisti cand este
vorba de dragoste sau ar trebui sa avem curajul sa cladim de la inceput o
relatie pe principii si sentimente solide?
In ziua de
astazi, traind intr-o continua miscare, ce se deruleaza cu o viteza ametitoare,
trebuie sa ne impartim intre cariera, prieteni, activitati mondene, shopping,
divertisment, familie... Mai avem timp si de iubire? Putem integra o relatie in
tot tumultul vietii cotidiene, fiind capabili sa o sustinem, sa o alimentam cu
ce are nevoie?
Rapiditatea
cu care se desfasoara evenimentele in viata noastra
se imprima de asemenea si in domeniul sentimental. Traim totul intens, si poate
de aceea iubirile se consuma repede. Rupem usor o legatura, este infinit mai
complicat sa recurgem la modalitatile de consolidare a acesteia. Stim ca mereu
vom gasi pe altcineva disponibil.
Dar, sa ne
punem intrebarea: oare de cat timp are nevoie o iubire sa se transforme de la
stadiul de simpla pasiune la acea legatura speciala intre doi oameni, pe care
daca o ai te poti duce linistit in fata altarului, iar cand rostesti
juramintele sa fii linistit ca nu vei pacatui incalcandu-le vreodata?
Pe de o
parte, ca sa cunosti omul pe care il ai langa tine, sa stii ce ii face placere,
sa inveti sa fii langa el cand are nevoie de tine, sa realizati impreuna
lucruri care sa va lege... trebuie sa pui suflet. Nu te poti tine la distanta
si sa pretinzi ca celalalt sa iti dea totul, pana cand tu te convingi daca il
vrei sau nu.
Pe de alta
parte, obisnuim sa ne complacem in situatii nedorite. Ne lipseste de multe ori
curajul de a pune capat cand vedem ca pur si simplu nu merge. Sau ne incurcam
in principii. Sau credem ca-l iubim pe celalalt, dar iubim imaginea pe care am
dori s-o aiba.
Pierdem timp
pretios. Ne e frica sa punem suflet la inceput, si ucidem iubirea care se
naste. Ne e frica sa spunem NU la sfarsit, si incercam sa reinviem sentimentele
ce au murit demult.
Iubeste cand
ai ocazia, fara retinere! Ti-e teama sa nu care cumva sa suferi? Suferinta
celui ce nu a iubit niciodata, este mai mare a celui care este singur, izolat in lumea lui.
Si, mai ales, fii si putin egoist. Da totul, dar ai grija sa si ceri totul! Iar
cand nu merge ceva, atunci mergi mai departe!
2 comments:
Da, asa e! Si asta vine in consolidarea tristetii mele...si a tristei constatari ca dragoste si iubire adevarata, neconditionata...e ca si inexistenta in ziua de azi. Suntem mult prea egoisti ca sa lasam iubirea narcisista a egoului nostru in favoarea altuia. Pacat! N-am crezut ca voi ajunge vreodata sa spunca nu mai cred in iubire si nu mai vreau "false" iubiri. Dar o spun acum, in acord cu ultima ta propozitie: Punct! Merg mai departe! Pacat....in primul de bucatica mea de inima daruita neconditionat...pacat...
Imi pare rau pt.ca iti simt clar nota trista , insa nu trebuie sa-ti para rau..si nu trebuie sa crezi sau sa nu mai crezi in iubire fie e si neonditionata. Ideea este sa daruiesti neonditionat si sa nu astepti nimic la schimb..si se va intoarce inmiit exact cand nu te astepti. Dar, sa daruiesti oke..sa daruim..dar sa nu uitam niciodata de propria persoana...chiar tot-tot nu se poa' amore;)
ti pup prikoki..thx again youre welcomed anytime here
kudos
Trimiteți un comentariu