Ego..

Egoistul priveste si are raspunsul clar, El intr-o stare perfecta, de 50% doresc, Ea 50% primeste, asa cum noi toti, de cele mai multe ori, reusim.

El nu alege, chiar vrea sa iubeasca si sa fie iubit, Ea e vampir si donatoare.

..Intre timp, noaptea trece in liniste acum pentru ca nimeni nu va perturba simfonia perfecta cantata de doua inimi ce bat cu pasiune, blocate intr-un etern de sine, intr-un oftat bland, cu mangaieri care zboara ca porumbeii si spun ca dragostea traieste departe, iar sentimentele cele mai intime se imbraca cu fiecare apus de soare, combinand pofta si puritatea lor cu fericirea dintr-un vis.

Vocea lui a fost in mine si am simtit ca nu a fost inca in masura sa aiba incredere in cineva la fel de mult ca in scopul de a experimenta sentimentul de frica.

El a dorit sa fac primul salt, fara a simti o indoiala daca e vid sau nu, intr-adevar fara sa ma tina de mana,dar ghidandu-ma in directia lui.

Lumea Lui pare din sticla si portelan,luminoasa si frumoasa,inca fragila si prea fragila pentru a indura, multe vise.

Necesitati frumoase si inutile respira aerul de infinit topindu-se in El, in inima lui, acolo, in viata lui unde si-a stabilit himere fara sperante si-n zadar, din cauza lipsei de caldura, a dragostei, cele doua fatete pe care nu le doreste aproape niciodata in preajma lui, de frica.

Nu este usor sa stii ce este mai bine. Anumiti oameni se vor simti mai bine atunci cand iubesc pe cineva, altii nu pot trai fara sa observe afectiunea..Sentimentele sunt ca vampirii,trebuie sa recunoastem candva.

In principiu, nu stim ce sa alegem. Noi toti dorim sa avem parte si de una si de alta, dar cum te simti mai bine, cand ai face cum vrei tu sau cand doresti chiar daca nu este la fel de potrivit doar pentru a-ti umple ego-ul? Oare cum ne simtim de fapt?

Inainte de mine, de alta parte a lumii, un necunoscut, s-a ascuns intr-o oglinda in incercarea de a impiedica zorile false sa se vada. Poate ca tot ceea ce vedea in mod firesc, nu stralucea la fel de mult ca lumea in care El traia.

Ceva parca i-a spus ca in spatele oglinzii care reflecta din nou si din nou, avea realitatea falsa ce il lasa sa apartina undeva intr-un gol imens si necunoscut lui, unde acea voce il cheama.

Acea voce..

M-am uitat in spatele meu si am inchis ochii obositi de-atatea straluciri artificiale si absurde. Am fost la un pas, la marginea lumii sale inchise simtind speranta lui.
Si iar am inchis ochii si ridicand pumnii mei cu toate puterile am lovit acea oglinda ce a limitat zilele si visele mele si am sarit in acel intuneric, tacuta si surda la strigatele celor care au ramas de partea cealalta a sticlei sparte.

Am stat cateva momente plutitoare si apoi cand corpul meu a inceput sa cada,am simtit o atingere blanda si calda. Am simtit o mana ce m-a oprit din coborarea mea.

Am deschis ochii si te-am vazut, de asemenea, ai sarit in gol, si ai spart oglinda ta.

Viata ne este umpluta cu lanturi atasate de noi si nu mai este loc macar o zi pentru visele si idealurile noastre. O viata care a fost mult mai ireala altora inaintea noastra.
Macar am fost libera si am putut inchide ochii nostri, fara frica, pentru ca ceea ce am simtit a fost adevarat, si nu se reflecta in nicio sticla.

Suspendata din nou in albastru inchis si stelele din universul meu, respir usurata ca doar de data asta vampirul am fost eu.

(Dyeve - 05-02-2010 - a.k.a Joker - smiles)