Capoeira ..

Aparitia acestei arte martiale dateaza din secolul XVI. Anume atunci in Brazilia cuceritorii portughezi au inceput sa aduca robi din Africa. Deseori acestia fugeau de sub jug si se ascundeau in jungla, intrind in contact cu populatia bastinasa. Pentru a se apara de stapini, robii se antrenau pe ascuns, mascind aceasta cu dans si muzica. Antrenamentele aveau loc acolo unde jungla era defrisata si crestea iarba inalta. Aceste tufisuri amerindienii le numeau „kapuas”, de unde se presupune ca a venit denumirea. Alta versiune de etimologie vine de la cosurile pe care robii le purtau pe cap, din aceste cosuri se forma cercul unde se dansa. 

Pina la inceputul secolului trecut capoeira se percepea ca o indeletnicire a saracilor si era pedepsita, deoarece era considerata arma criminalilor. A fi capoeirist era foarte periculos. Pe de o parte, erai haituit de politie, pe de alta, puteai fi omorit de altcineva in roda (sparringul, lupta capoeiristilor). Deseori luptatorii purtau cutitase, lame ascutite, tinindu-le cu degetele picioarelor. Lovitura piciorului in acest caz era mortala.

Mestre Pastinha este cel care a fondat Capoeira Angola. El a instituit principiile luptei ca arta, scopul careia nu este de a sugruma oponentul. „Atunci cind intru in roda, sint relaxat. Nu ma gindesc cum sa ma misc, ritmul si energia ma conduc in joc”, spunea el.

Mestre Bimba este a doua personalitate-cheie a artei braziliene. El a structurat capoeira, a facut studierea acesteia mai academica, mai sistematizata, a introdus miscari din alte lupte braziliene (batucada). A inventat ritmuri noi, mai rapide, mai pline de energie exploziva. Asa a fost fondata Capoeira Regional. Pentru a incerca copilul sau, mestre Bimba ii chema la lupta pe maestri ai altor arte martiale, invingindu-i. Astfel, in anii ’30, a fost fondata prima Academie de Capoeira, iar aceasta lupta a fost numita nationala.

„Atunci cind iesi din roda, trebuie sa ramii prieten cu adversarul tau” ar fi unul din postulatele de baza ale artei martiale afro-braziliene capoeira. Acesta a fost si mesajul principal al lui mestre Chiquinho, pe care l-a adus la cel de-al doilea festival capoeira din Moldova, organizat la Chisinau.
Cam multe necunoscute pentru prima fraza, in schimb, am raspuns la principalele intrebari. Urmeaza explicatiile.

Ce este capoeira?

Cu cit mai mult cunosti despre acest subiect, cu atit pare mai greu sa explici clar ce este aceasta.
Este un dans. Cu siguranta, deoarece nu exista capoeira unui singur jucator. Doar cind joaca doi, poti vedea frumusetea adevarata a dansului. Iar muzica este cea care conduce corpul in procesul jocului. Berimbão (instrumentul de baza) este regele ritmului. Ritmul lent (de Angola) impune un joc mai plastic, lenes parca, aproape de pamint, incet. Ritmul rapid (de Regional) ii incarca cu energie pe jucatori, acestia miscindu-se fulgerator, folosind multe elemente acrobatice si lovituri inalte. Multe elemente din capoeira au fost preluate in anii ‘70 de dansatorii de strada (street dancers), dezvoltindu-se mai apoi in breakdance.

Este o lupta. Cam greu de crezut la prima vedere. Partenerii, adversarii tind sa nu se loveasca, ceea ce este straniu intr-o arta martiala. Dar cu mai mult de un secol in urma capoeira era interzisa in Brazilia, iar cei care practicau aceasta arta erau pedepsiti, uneori si cu moartea. Aceasta din cauza ca se dezvolta mai mult in regiunile sarace ale oraselor, unde era nevoie sa stii sa te aperi si unde bintuiau bande de capoeiristi.

Este o arta. Da, deoarece creeaza frumosul. „Daca vrei doar sa bati adversarul, trage-i un pumn si doboara-l, dar fa-o inainte de roda. In roda trebuie sa lupti frumos”, repeta des mestre Chiquinho. 

Este o filosofie. Ca si oricare alta arta martiala, capoeira iti ofera un mod de viata aparte, o alta viziune asupra vietii. Totul in lume se misca, se schimba, interactioneaza. Asa si in capoeira, intotdeauna te afli in miscare, si astfel esti imprevizibil, de multe ori inducind oponentul in eroare. Dar scopul tau in lupta nu este sa dobori persoana cu care joci, ci impreuna cu ea sa creezi feeria dansului.

Despre specia capoeiristilor

 
Sint oare capoeiristii o secta aparte? Cum poti observa pe strada un capoeirist? Care sint trasaturile lor de baza? Bune intrebari.

In general, un capoeirist nu se prea deosebeste de restul cetatenilor cumsecade (doar daca nu umbla cu berimbão subsuori, stind pe miini si lovind cu picioarele in dreapta si in stinga trecatorii).

Precum in artele martiale orientale persoanele au vestimentatie traditionala (kimono, briuri, pantaloni), tot asa si in capoeira. Tricou sau maiou alb, pantaloni albi, cordão (briu impletit care indica nivelul de maiestrie). Si, desigur, un corp de mulatru numai muschi si vina, cu dred-uri pe cap.

„Exista oare vreo dieta capoeira?” s-ar intreba clientii saloanelor de fitness. Regula principala este sa nu exagerezi in mincare, sa umpli stomacul cu masura. Mai ales inainte de antrenament.

Roda si Baptizado

 
Roda este cercul de capoeiristi, in care acestia joaca. La un capat al cercului stau cintaretii, care creeaza ritmul jocului. Jucatorii intra cite doi si joaca foarte aproape de pamint. Regula de baza este contactul vizual, partenerii trebuie sa se priveasca in ochi. Orchestra impune ritmul si durata jocului. 

 Clubul Sportiv Akikai

Baptizado este un eveniment important. Este „botezul” persoanei care se ocupa de capoeira. Aceasta este recunoasterea lui in calitate de capoeirist. Persoana joaca cu mestre in roda, arata cele invatate, iar maestrul il testeaza. Dupa acest joc-examen, mestre ii pune un nume de capoeirist, in functie de calitatile si trasaturile acestuia (cam ca la pieile-rosii).

Cel de-al doilea festival
Anul trecut a fost organizat primul festival capoeira in Moldova. A fost invitat un maestru de peste hotare – mestre Chiquinho, brazilian care antreneaza in Italia. La cel de-al doilea festival mestre a venit pentru a aprofunda informatiile oferite anul trecut, cit si pentru a desfasura Baptizado. 

Capoeira este o arta martiala foarte putin cunoscuta si in acelasi timp una dintre cele mai fascinante prin forma sa unica in universul artelor martiale. Capoeira imbina elemente de dans, muzica, ritualuri, acrobatii si lupta.

Poate fii privita sub diferite sale aspecte, ca forma de dans, traditie culturala, arta martiala sau forma de autoaparare. Brazilienii considera capoeira o mostenire culturala, o privesc in primul rand ca pe un joc si apoi ca o forma de lupta. Cu toate acestea, caracterul combativ al artei capoeira nu poate fi pus la indoiala.

Istoric :

Istoria capoeira incepe odata cu primii sclavi negri adusi din Africa sa lucreze pe plantatiile de trestie de zahar si tutun din Brazilia. Acesti sclavi proveneau din diferite regiuni si culturi ale Africii, cei mai multi din tribul Bantu si din Africa de Vest. Dandu-si seama de noua lor conditie de mana de lucru obligata sa munceasca la nesfarsit, unii dintre sclavi au inceput sa fuga si chiar sa se revolte. Sclavii fugiti de pe plantatii s-au refugiat in munti, unde au format comunitati de negrii. Aici, din amestecul diferitelor culturi africane s-au format bazele capoeira. Aceasta perioada de inceput este insa neclara si bazata in special pe supozitii, primele inregistrari scrise cu privire la capoeira aparand abia in jurul anului 1770, in analele politiei.

Aceste comunitati africane din munti au inceput sa creasca, negrii cobarand din ce in ce mai des din munti pentru a face schimb de produse si mai ales pentru a ataca plantatiile si a elibera alti sclavi.
Profitand de atacul Olandei asupra Braziliei, care pe atunci (1630) era colonie portugheza, sclavii, cu ajutorul negrilor din munti s-au revoltat si au fugit de pe plantatii.

Olandezii au castigat razboiul si dandu-si seama ce pierdere importanta era fuga sclavilor de pe plantatii, au organizat mai multe expeditii pentru capturarea negrilor din munti. Desi in aceste expeditii au fost trimisi soldati experimetati, acestia au intampinat o rezistenta neasteptata din partea africanilor, care prin razboiul de gherila dus, caracterizat prin atacuri rapide si neasteptate, au cauzat mari pierderi olandezilor. Capoeira era elementul cheie in aceste atacuri si a devenit principala arma si simbolul libertatii pentru negrii.

Negrii capturati in urma acestor expeditii au fost dusi inapoi pe plantatii. Aici i-au invatat capoeira si pe ceilalti sclavi. Duminica fiind zi de odihna, era momentul cand sclavii aveau timpul necesar practicarii capoeira. Pe plantatii practica capoeira a fost modificata. I s-au adaugat dansul, muzica si ritualurile pentru a ascunde faptul ca sclavii practicau de fapt o arta martiala mortala.
Aceste antrenamente i-au pregatit pe sclavi pentru revoltele care au urmat, in douazecisicinci de ani avand loc unsprezece rascoale majore care au culminat cu abolirea sclaviei in 1888.

Multi dintre negrii eliberati de pe plantatii neavand de munca, s-au organizat in bande criminale sau, cei mai norocosi dintre ei, datorita cunostintelor de capoeira au fost angajati ca bodyguarzi de oamenii politici si de afaceri. Temandu-se de pericolul pentru stabilitatea politica si sociala pe care il reprezenta capoeira, guvernul a interzis practica acesteia, orice practicant dovedit de capoeira fiind expatriat. Dupa o perioada de persecutii la adresa practicantilor de capoeira, perceptia publica asupra acesteia s-a schimbat dupa razboiul cu Paraguay, cad practicantii de capoeira s-au remarcat pe front, devenind eroi nationali.

Pana la abolirea prohibitiei asupra capoeira din 1920, practica acesteia a continuat deghizata in " dans popular ". Prin eforturile practicantilor, traditia s-a pastrat vie, si capoeira a fost mai usor acceptata sub forma sa de arta populara.
In anul 1937, Mestre Bimba, unul dintre cei mai importanti maestrii de capoeira, a primit invitatia din partea presedintelui de a face o demostratie in capitala. Demonstratia sa a fost foarte apreciata si la intoarcerea acasa, cu permisiunea guvernatorului, a deschis prima scoala de capoeira din Brazilia.

Acesta a fost primul pas in evolutia moderna a capoeira, cativa ani mai tarziu capoeira fiind declarat sport national in Brazilia.
Astazi capoeira s-a extins peste tot in lume, castigand din ce in ce mai multi practicanti prin frumusetea si unicitatea sa. In Brazilia este considerata parte a culturii nationale, fiind practicata in scoli, universitati, cluburi si academii militare.