Negativul unei fotografii

Suntem atat de orbi uneori, de parca ne-am fi nascut in Zodia Orbului. Vedem doar ce vrem sa vedem, ignoram ce nu vrem sa vedem,  credem doar ce ne convine. Inevitabil,  sa traiesti in minciuna e mult mai convenabil, insa nici pe departe fata de ceea ce un adevar iti poate oferi, sentimentul acela adevarat, sau macar posibilitatea de a sa se intampla sa-l descoperi intr-o buna zi...Nu vedem, pentru ca nu privim cu mintea, nici macar acum sau poate nici mai tarziu.

Intr-o buna zi, mi-am luat  albumul cu fotografii,  l-am rasfoit, si m-am oprit mirata asupra unui chip din trecut, pe care l-am privit de cateva ori cu drag si cam atat.  Priveam acele fotografii si observam abia acum clar, cat de naiva am fost si ce de zambete fericite imortalizate aveam in acele momente, si  chiar asa erau. Habar nu aveam ce se poate ascunde in ochii aceia care ma vrajise in urma cu multi ani... De unde sa stiu ca acelasi zambet al meu, aceiasi ochi, aceeasi privire si expresie, era acum  atat de lipsita de bucurie si de iubire, impunandu-si sa nu mai iubeasca never, sentiment pe care il intelegi doar cand mintea iti este treaza. 

Cum poate orice om pe lumea asta, cand iubeste sa transmita prin toti porii toata dragostea pe care o simte in interior, fara sa stie sa o ascunda, etalandu-si chipul radiant in toata spelndoarea, plin de dragostea ce o poarta fata de  privitorul care oricum nu stie sa-l citeasca, nu stie sa-i descifreze sufletul,  sentimentele sale?Poate eram prea indragostita, pentru a realiza ca ceea ce simteam ori imi doream, era doar  o iluzie,  jucata cu mare talent actoricesc de privitorul meu,  ce  putea fi invidiat lejer de Al Paccino. De ce abia acum vad mult mai clar, miros tradarea  dintr-o privire indiferent ce fotografie as  mai lua la mana, expresia de pe chipul din fotografie imi spune atat de multe abia acum..Zambetul parea gol, de parca ar fi fost declansat cu un simplu buton.Gresim atat de mult cand privim o persoana, chiar daca suntem convinsi ca stim cum s-o citim..Da de unde..totul devine atat de clar dupa un timp, cand iti dai seama ca imaginea pe care  tocmai ti-ai format-o in minte nu corespunde absolut cu acea fotografie pe care o ai in fata,  pt. ca mintea ta atunci, demult, a fost setata ca acea persoana sa  fie plina de iubire, cand in realitate, iata cum simte cu totul si cu totul altceva...„Daca pozele ar vorbi”..(parazitii)..cata dreptate au baietii astia..Cate invataturi am stii sa tragem din ceea ce spune o simpla poza, o fotografie,  doar daca ar putea vorbi, macar o data.

Ca sa intelegi dimensiunea a ceea ce a fost candva, nu-ti ramane decat sa privesti atent la o simpla fotografie din trecut. Atat. Iti va spune mai mult de o mie de cuvinte pe minut, lucruri mult mai evidente si ai intelege ce limbaj,  pe care limba sa vorbesti pt. a putea fi o viata intreaga un om fericit, ori cata tristete, durere, dezamagire sau singuratate vei simti cand te vei izbi de zidul ce tocmai se formase la suprafata de mult timp, iar tu esti orb (a)  si  vezi in  privitorul tau, ceea ce nu vrei sa vezi vreodata. Nuu..te incapatanezi sa treci zidul, si daca de sarit nu poti, faci rost  chiar si  de o scara, sa il escaladezi, si cand faci si imposibilul, si cobori pe partea cealalta, ce te asteapta?..Care a fost scopul pana la urma, cand tu gasesti iar niste lanturi ce devin si mai pretentioase decat au fost la inceputurile voastre..?

M-am golit de sentimente, acum am si eu zambetul obosit, iar pozele nu se mai mira vazand asta, stiind ca una gandim si alta spune gura. Unii oameni privesc fotografiile fara niciun sentiment, iar atunci cand citesc niste randuri vad doar niste cuvinte si nu intelesul dintre ele...O fotografie este privita diferit de doi privitori, pt.ca unul vede doar imaginea de suprafata, iar celalalat patrunde cu mintea, cu ochii, atat de adanc, incat scoate la iveala, imaginea ascunsa printre atatea  culori ce nu au niciun sens...Facem alegeri eronate doar pt. ca vrem sa credem in ceea ce vedem doar la suprafata. Daca nu te pricepi sa citesti  pe chipul privitorului tau, ceea ce iti doresti si cauti, cred ca ar trebui sa fie de ajuns ca sa incepi sa iti pui niste intrebari...despre el, despre tine, despre amandoi, pt. ca  daca nu le pui la timp pornesti la drum aiurea,  gandind ca stii deja tot ce trebuie sa stii pe lumea asta despre iubiri si alte himere, iluzii. Aiurea, habar n-ai!  NU stii nimic, nada, nula, zero, e punct.